De-a lungul timpului, memoria, una dintre componentele care asigura buna functionare a propriului PC, a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, arhitectura sa fiind in continua schimbare. Din pacate, ca la majoritatea componentelor dintr-un sistem, ne lovim de modele numeroase de memorii, compatibile doar cu anumite placi de baza. Astazi, gasim in magazine memorii DDR I, DDR II si DDR III. Pentru un cumparator obisnuit, aceasta devine o problema destul de greu de rezolvat. Unde mai pui ca furnizorii inca mai aduc vechile memorii SDRAM, pentru care componente nu se mai gasesc decat la magazinele de componente second-hand.

Cele mai raspandite memorii in ziua de azi sunt cele DDR II, care au ajuns sa echipeze majoritatea sistemelor si care au un pret excelent comparativ cu vechile DDR I sau noile memorii DDR III care, aflate inca in perioada de inceput, necesita un efort financiar deosebit. Dar si performantele sunt pe masura.

Un alt model de memorie intalnit este cel folosit in notebook-uri (laptop-uri). Principiul de constructie este acelasi cu al memoriilor DDR, doar ca PCB-ul este mult mai scurt decat al DDR-ului normal.
Diferenta dintre memoriile DDR, fie ca sunt I, II sau III, este data de pozitia decuparii (cheitei) din PCB, care este specifica ca pozitie fiecarui tip in parte. In acest fel este evitata montarea gresita a unui modul de memorie DDR I in slotul unei memorii DDR II sau DDR II in slotul unei memorii DDR III. Din acest punct de vedere nu exista probleme, fiind practic imposibila montarea unui modul de alt tip decat cel suportat de placa de baza (doar daca nu va apucati sa piliti si sa mariti gaura).

Daca la achizitionarea unei memorii SDRAM existau ceva mai multe probleme, trebuind sa fii atent la mai multe detalii dintre care cel mai enervant era faptul ca trebuia sa cauti memoriile care aveau acelasi numar de cipuri, daca un modul avea patru cipuri trebuia sa gasim neaparat la fel, cel cu opt nefiind compatibil si asa mai departe, incepand cu prima generatie de memorii DDR, aceste neajunsuri fiind eliminate, singura problema fiind faptul ca anumite placi de baza faceau probleme la anumite module de memorie. De aceea, chiar si in ziua de azi este bine sa studiem lista cu memoriile testate de producatorii placilor de baza pentru a nu avea surprize la pornirea sistemului, cu toate ca aceste cazuri sunt din ce in ce mai rare (atentie la platformele Intel, care sunt ceva mai pretentioase).

Achizitionarea unei memorii pentru un sistem trebuie facuta si in functie de necesitati si aici, ca si in cazul altor componente, performanta crescand pretul modulelor de memorie. In cazul dotarii unui sistem cu memorii DDR (double data rate synchronous dynamic random access memory – DDR SDRAM ca sa folosim denumirea completa) trebuie avut in vedere si la ce este folosit respectivul PC. In cazul utilizarii lui in mediu preponderent office (munca de birou) sunt necesare memorii mai putin performante, cu latente destul de relaxate (timpul necesar unei memorii de la primirea unei instructiuni pana la trimiterea ei mai departe catre alte componente). In cazul unui sistem in care performanta este pe primul plan, atunci o memorie trebuie sa aiba latentele cat mai mici. De exemplu, daca pentru mediul office sunt suficiente latente 5-5-5-18, un sistem cu adevarat performant trebuie sa aiba latente cel putin 4-4-4-12 (latente valabile pentru memorii DDR II, acestea fiind diferite pentru memorii DDR I sau DDR III).
ATENTIE !!! Windows XP sau Vista pe 32 de biti nu vor vedea mai mult de 3.5GB de memorie din totalul de 4GB. Pentru a utiliza 4GB sau mai mult este nevoie de sistem de operare pe 64 de biti !!!!!!

Ca un fel de concluzie, in cazul memoriilor, marele avantaj este dat de faptul ca atat platformele Intel cat si cele AMD merg pe acelasi tip de memorii, fiind cateva exceptii care nu se incadreaza in acest tipar. Dar, cu timpul, acestea vor evolua iar noi vom fi obligati sa trecem pe alt tip de platforme. Asta e, tehnologia evolueaza si trebuie sa tinem pasul cu ea.

Popularity: 37% [?]